MISTRETUL (Sus scrofa)

   Mistretul este stramosul porcului domestic si face parte din familia Suidae, denumirea stiintifica fiind Sus scrofa attila. Regional mai este cunoscut si sub numele de gligan, (Transilvania) sau porc salbatic. Masculii puternici se mai numesc vieri, femelele se numesc scroafe, iar purceii godaci sau grasuni. Prin aspectul general masiv lasa impresia de putere si de mobilitate, fiind perfect conformat pentru rimat si pentru strapungerea desisurilor. Vanat rezistent si tenace, acest cavaler in platosa al padurii, poate oferi clipe de vanatoare deosebite si emotii de neuitat.


   Cu o larga adaptabilitate, mistretul ajunge vara pana in golul alpin, de unde se retrage la sfarsitul toamnei la adapostul padurilor. Din Delta Dunarii pana in padurile de la munte, acolo unde gaseste hrana si adapost, este prezent si mistretul; cele mai mari densitati inregistrandu-se in zona colinara si in luncile raurilor. Prefera padurile cu specii forestiere producatoare de fructe, stejar si fag, pentru hrana si cu desisuri pentru adapost. Are nevoie de terenuri umede, cu apa stagnanta.

   Este un animal omnivor, hranindu-se cu radacini si tulpini subterane, fructe de padure, plante agricole, larve, rame, gasteropode, oua de pasari, cadavre. In general 85% din hrana sa este de origine vegetala si 15% animala. Culoarea generala este bruna-cenusie, bruna-roscata, bruna inchisa, uneori aproape neagra . Sunt rar intilnite si exemplarele foarte deschise la culoare , precum si cazuri de albinism . Blana purceilor la fatare are culoarea bruna - galbuie, cu dungi galbui longitudinale pentru camuflaj. Aceste dungi dispar in luna august.

   Greutatea vierilor poate atinge si chiar depasi, in unele situatii de exceptie, 250de kg, pe cind a femelelor chiar dezvoltate nu depaseste 200 kg. Lungimea corpului atinge 2 m la masculi si 1,5 m la femele. Coada are o lungime de 15- 20 cm, iar la varf are un smoc mai paros. La greaban atinge o inaltime pana la un metru. Virsta medie in libertate este de 15-16 ani . Botul este alungit si puternic, terminat cu un disc cartilaginos in care sunt plasate narile mistretului. Cu acesta mistretul zgurma foarte multsi are o forta deosebita in el. Dentitia sa este puternica, caninii fiind foarte dezvoltati. Acestia sunt recurbati, cu sectiune triunghiulara si lungime pana la 28 cm, implantati in maxilarul inferior, cam doua treimi din lungimea lor, constituind o redutabila arma de aparare. In maxilarul superior sunt implantati alti doi canini, recurbati si ei, dar mai scurti, care au rolul de a ascuti permanent coltii arma. Pielea, fiind aspra si ingrosata, constituie si ea o arma de aparare. Fiecare picior are cate patru degete, din care doua bine dezvoltate, cu copite puternice, iar celelalte doua sunt rudimentare si plasate pe fata interna a piciorului, ca niste pinteni. Blana adultilor este formata din peri aspri, despicati la varf. Pe ceafa, de-a lungul spinarii, creste o coama alcatuita din peri mai lungi care au o pozitie verticala in momentul in care mistretul este agitat,atent sau deranjat.

   Mistretul are, atat mirosul, cat si auzul foarte fin . Vazul, in schimb, este mai slab, sesizand bine doar obiectele in miscare . Are insa o memorie aparte a locului , astfel incat descopera foarte usor orice detaliu nou aparut in peisaj. Sunetele scoase de mistret seamana pina la identitate , cu cele emise de porcul domestic.

   Activitatea sa este preponderent nocturna. Mistretul manifesta un instinct de asociere in grupuri, denumite ciurde, conduse de scroafe batrane. Scroafa cea mai batrina, impreuna cu urmasele acesteia care sunt mame, cu scroafele sterpe, cu godacii si cu purceii descendenti formeaza o grupare familiala, numita si card. In cadrul ciurdelor nu sunt acceptati vierii mai mari de 1 an. Dupa aceasta varsta vierii se retrag in grupri de 4-5 indivizi. Vierii cei mai batrani si cei puternici traiesc solitari.


   Perioada de reproducere este lunga tinand din septembrie pina in ianuarie. Virful acesteia se situeaza insa in lunile noiembrie-decembrie. Gestatia dureaza 17 saptamani, dupa care fiecare scroafa are 5 - 10 purcei cu care ramane pana in noiembrie anul urmator. De retinut este ca o scroafa nu poate creste mai mult de 10 din acestia - numarul acestora fiind limitat de numarul mameloanelor si de obiceiul purceilor de a avea fiecare mamelonul sau.media purceilor care ajung la maturitate in conditii normale ar fi de 4-5.


   Lupii sunt principalii dusmani ai mistretului . Dusmani de temut sunt si ursul si cainii de stina. Rasii , sacalii , cainii hoinari si chiar vulpea pot deveni si ei dusmani in anumite conditii si mai ales pentru pui. Dintre boli, cea mai periculoasa este pesta porcina.

   Fiind o specie de mare interes cinegetic, atat pentru profitul ce il aduce prin vanarea lui, cat si prin valorificarea carnii, in ultimii ani i se acorda o mare atentie, crescandu-se si in tarcuri de crestere si inmultire, cu scopul de a popula noi si noi fonduri de vanatoare, pentru evitarea consangvinizarii sau vanatoare directa in tarcurile de peste 150 de ha.

   Nu are nevoie de multe amenajamente vanatoresti ,dar locurile de adapat,scaldatorile ,sarariile si punctele de hranire joaca un rol important in mentinerea efectivelor intr-o anumita zona. Asigurarea linistii este esentiala iar scroafele in perioada fatarilor au mare nevoie de ea.

   Culturile agricole din imediata apropiere a lizierelor de padure sau dintre parcele forestiere, compuse din porumb, mazare, cereale sunt consumate cu mare placere,si uneori distruse chiar in totalitate. Insuficienta furajelor din zonele populate determina migrarea lor in culturile agricole,cauzand astfel prejudicii serioase. Trebuie tinut cont ca in lunile de vara deja numarul mistretilor este triplat prin noile generatii si trebuie asigurata o biomasa vegetala mai mare. In locurile cu mistreti se pot planta o serie de arbusti si pomi fructiferi,fructe ce sunt consummate toata vara si toamna.

   Prin amplasarea amestecului de argila rosie si var in amestec cu furaje ,se asigura necesarul de fier si calciu.

   Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 1 august si 15 februarie. Mistretul se vaneaza atat cu arme lise cu proiectil unic,cat si cu arme cu tevi ghintuite a caror munitie trebuie sa aiba urmatoarle caracteristici minimale:calibru poiectil-6,5mm,lungime tub-57mm,greutate proiectil 7,0 g.

   Metodele de vanatoare cele mai des folosite sunt goana si panda. La goanna ,de multe ori, alaturi de bataiasi participa si caini gonotori, ce dau si mai mult farmec vanatorii la mistret. Copoiul ardelenesc, jagdterrierul, airedaleterrierul sunt unele dintre rasele specializate, cu cele mai bune rezultate in urmarirea si scoaterea vanatului la linia standurilor. Mistretii tineri de obicei merg destul de bine in fata cainilor,dar cei batrani se intorc si infrunta cainii sau ies pe flancuri afara. De obicei vanatorii stiu aceste locuri pe unde ar scapa mistretii si ii trimit acolo vanatorii cu experienta. In cazul cand cainii tin mistretul in loc se cere o mare atentie la efectuarea impuscaturii,deoarece pot fi raniti si cainii.
  
   Panda clasica se poate face imediat la apusul soarelui,si pana in zori zilei. Se identifica trecatorile de la locul de odihna catre locurile de hrana si apa inca din timp. Se pot amenaja chiar observatoare inalte in aceste locuri. Important este ca asezarea vanatorului sa fie facuta la minim 20-30 de m de trecatoare,sa aiba vantul dinspre mistret,si lumina lunii din spate. Dupa intrarea lor in lanurile de porumb, mistretii nu mai aud din cauza zgomotelor ce se produc prin rupereaplantelor,insa mirosul nu ii insala. Neajunsul metodei este ca vanandu-se pe intuneric nu se vede clar in ce se trage,si se pot produce chiar accidente grave. Pe de alta parte se poate rani vanatul,urmarirea pana dimineata neputandu-se face si se altereaza toata carnea.

   Se mai practica panda si la scaldatoare,care are loc inspre orele diminetii. Are avantajul ca se practica catre orele de lumina,dar este justificata etic numai in cazurile de combatere. Apropiatul nu este o metoda buna,deoarece intalnirile cu acest animal au loc mai tot timpul pe inserate.O metoda frumoasa ar mai fi si vanatoarea pe urma. Dupa ce inceteaza ninsoarea din timpul noptii,dimineata se poate merge in liniste cu atentie pana catre culcus.

   Oricare ar fi metoda de a vana mistretii, este indicat a se trage in torace, in partea situata sub linia mediana longitudinala. Nu se trage din fata deoarece este dificil sa nimeresti in creier. Lovit in maxilar ,mistretul,pleaca mai departe si moare undeva de foame. Este foarte rezistent la impuscatura,de aceea nu se recomanda urmarirea imediata ci numai dupa cateva ore, prin constituirea unei echipe de urmariere a vanatului.

   Trofeul conventional il constituie coltii arma si ascutitori,care trebuie scosi cu mare grija deoarece doua treimi din ei sunt adanc bagati in os. Ca si trofee neconventionale se pot scoate coltii de la scroafe, parul din coama vierilor sau se prepara blana tip covor. Daca se lasa si capul prins de blana este de preferat a se inlocui trofeul original cu un mulaj.


         AUTOR,
         Petrica