Vizualizare mesaje fără răspuns | Vizualizare subiecte active Acum este Mie Sep 18, 2019 8:09 am



Răspunde la subiect  [ 110 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 8  Următorul
Coltul incepatorului 
Autor Mesaj
Membru nou-nouț
Membru nou-nouț

Status: Neconectat
Membru din: Joi Sep 13, 2007 3:38 pm
Mesaje: 0
Localitate: Satu Mare
Mesaj Coltul incepatorului
Rog pe cei care se pricep la arme si la explicatii sa incerce aici sa arate si sa ne faca sa intelegem ce face fiecare parte dintr-o arma cu glont. Recunosc faptul ca ma rezum la a apasa pe tragaci, dar as vrea sa stiu exact principiile de functionare ale unei arme cu glont (bolt action, semi ori basculanta), cu explicatii pe intelesul unui profan ca mine. Si sunt convins ca sunt multi in situatia mea...

_________________
carpe diem !


Sâm Mai 17, 2008 2:13 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
O sa repet aici ceva ce am scris mai demult. E un pic mai mult decat ceri si, poate, pe langa dar voi reveni si lamuriri suplimentare.

Precizie; arme de precizie; tir de precizie.
Ce-ar trebui ‘sa aiba’ o arma ca sa fie ‘de precizie’?
In primul rand un tragator in spatele ei! Dar asta-i alta poveste si sa-ncerc sa raman doar la arme si doar in clasa propusa de @nanuk – adica arma care s-ar incadra la probele de tir vanatoresc – maxim 5 kg, modificari minime permise si sa pastram si o limita de pret.
Dar ce vrem sa facem cu ea? Sa tragem in probe de tir in poligon sau s-o folosim la vanatoarea ‘de selectie’ sau, si mai mult, sa vanam la distante de peste 250 m. Am citit de curand un reportaj de vanatoare din Mongolia – capra tibetana. Terenul este de asa natura, complet descoperit, incat nu te poti apropia la 200 m. Distantele normale de tragere sunt intre 300 si 400 m. Aici chiar ai nevoie de o arma de precizie. Daca aproape orice arma de pe piata poate trage usor 5 focuri intr-un cerc de 15 cm la 100 m si asta este suficient pentru o tinta de dimensiunile capriorului, acesti 15 cm devin 45-60 la 300 m si ~1 m diametru la 400 m. Precizie mult sub necesarul tot de 15 cm pentru a dobora tinta. Si atunci ajungem la ~ 3 cm la 100 m. Dintr-o data gama de arme de pe piata capabile de asta nu mai este atat de larga. Aceeasi problema se pune si in cazul participarii la o gara de tir, unde 5 cm la 100 m este cam raspandirea maxima cu care te poti mentine in concurs. Putini sunt fabricantii de arme ‘ieftine’ care sa ‘garanteze’ asemenea precizie si, chiar si cei care o sustin in reclama, nu se apropie intotdeauna. De ex. Weatherby, care vinde carabinele Mark V cu tinta test de fabrica si ‘garanteaza’ ‘sub MOA’ cu munitia lor de fabrica, a fost un pic trasa de urechi la niste teste pentru ca nu facea chiar ce promitea – nu era foarte departe de cei 2,5 cm promisi dar era peste. Cei ce le-au testat erau profesionisti si au ‘disecat’ armele cautand hibele. Cu toate cele 9 zavoare ale inchizatorului, chiar inchiderea scartaia, suprafata de contact abea atingand 75-80 din suprafata totala a zavoarelor. Cateva (multe) ore de munca minutioasa au dus procentul spre 95% si grupajul bine sub MOA. Un exemplu la polul opus ar fi Remington cu carabina de serie ‘700’ care, in cal. 7 mm RUM, munitie de fabrica, a scos cam aceiasi 3 cm fara ca producatorul sa fi promis asta in prospect. Sa nu-i uitam pe cei de la Savage care vand arme de sub 1500 $ bine, cu precizie in jurul magicului 1 MOA. Ce sa mai vorbim de Ij-ul basculant care scoate cu munitie de fabrica, in mana unui tragator bun ~ 2 MOA la un pret de ~ 300 $ (fara taxe!). Numa in treacat – poti da si 15.000 $ pe o arma unicat care sa nu faca mai mult in termeni de precizie.
Pana la urma, ce i-ar trebui unei arme ca sa fie intr-adevar precisa?
Trebuie ca la fiecare foc tras, presiunea in camera sa fie aceeasi, viteza de plecare a proiectilului (cu exact aceeasi masa si dimensiuni) din tub sa fie aceeasi, ‘timpul de teava’ sa fie acelasi, proiectilul sa stea lipit de peretii tevii, sa parcurga o teava de o dimensiune care sa-i ofere nu o viteza maxima ci o aceeasi viteza mereu, o viteza care sa-i confere proiectilului o ‘turatie’ cat mai bine adaptata la lungimea lui si la pasul ghinturilor, proiectilul sa paraseasca teava mereu in acelasi moment al oscilatiei acesteia produsa de vibratii, vibratii care trebuie sa fie de amplitudine cat mai mica si mai uniforma. Si inca multe altele, unele inca necunoscute. Cam pana aici face pusca, mai departe face proiectilul si vantul.
Cateva chestii sunt considerate absolut necesare pentru a putea spera la rezultate ‘sub MOA’.
1. calibrul – fiecare conformatie a tubului cartus influenteaza in moduri particulare arderea pulberii si obtinerea constantei necesare. Practica a selectat cateva calibre cu precizie intrinseca superioara. In concluzie ar trebui aleasa o arma intr-unul din aceste calibre. Ce ne facem daca arma nu este numai pt tir? .308 W merge perfect in poligon, merge si pe teren, cu conditia sa stii distanta pana la tinta – peste 250 m conteaza fiecare 10 m. Vrem atunci un calibru mai razant. Din pacate, razanta buna inseamna viteze mari iar viteze mari nu inseamna precizie mare ci, mai degraba. o pierdere in clasa de precizie. Ne orientam spre un calibru precis si razant atunci trebe sa alegem un diametru mic al proiectilului, implicit o masa mica, o influenta mai mare din partea mediului si, poate e prea mic pentru specia vanata. Nu sunt multe optiuni, mai ales daca avem intentia de a trage dincolo de 300 m. Calibrele ‘mici’ pleaca repede dar au inertie mica si pierd repede viteza ba le mai si bate vantul unde vrea. Calibrele mari (ramanand in limita de 5 kg pt arma, .338 Lapua Magnum ar fi limita pe care n-o putem atinge) se mentin mai bine pe traiectorie, pastreaza viteza mai bine, sunt mai putin influentate de mediu dar pleaca cu viteze mai mici si au parabola mai accentuata. Compromisurile ‘ideale’ se invart intre 6,5 si 8 mm diametrul proiectilului. Desigur ca 5,6 si 6 mm sunt ‘campioanele’ la 50, 100, 200 m, ba chiar si la 300 m (daca nu bate vantul) dar peste aceasta distanta nu se trage pentru precizie cu calibre mai mici de 6,5. Sigur ca se poate trage cu .222 - .223 Remington la 400 -600 m, proiectilul ajunge acolo dar cea mai mica adiere il duce cu ~1 m mai departe decat pe un mult mai lent .308. Mult folositul .338 Lapua Magnum nu se caracterizeaza printr-oprecizie intrinseca deosebita si rezultatele cu el la distante sub 300 m sunt dezamagitoare. Alte .338 sau  8-8,5 mm (Wheaterby M, Winchester M, 8x68 S) au, la fel, precizii intrinseci si razante mai mici decat ‘fratiorii’ de diametru mai mic. La ora asta, calibre cu suficienta raspandire, care sa permita trageri de precizie la 3-400 m dar si la 100 m, fara a necesita corectii importante cu distanta de la 100 la 400 m nu sunt decat 7 mm STW si 7 mm RUM (cu reglaj la 300 m acestea pot trage fara a opera reglajele de la 50 la 350 m avand +/- 7-9 cm fata de linia de mira, cu o precizie intrinseca foarte buna)
Raportandu-ne la noi, la conditiile din Ro, ar trebui sa avem in vedere si posibilitatea de a gasi munitie in calibrul ales. 6 mm PPC e ilegala (nu o putem incarca acasa si ‘de gata’ nu exista) dar putem gasi (nu usor) 6 mm Norma BR, 6,5 sunt chiar mai multe si mai accesibile iar la 7 mm si 7,62 mm chiar stam binisor.
Intai si intai alegem destinatia, apoi calibrul.

2. mecanismul – aici e mult mai usor, nu sunt multe alegeri pentru ca bolt-action ‘bate tot’. Dar aici ce alegem din cele nu foarte multe sisteme diferite. Zavoare la capatul anterior al inchizatorului sau la cel posterior? Desi exista cateva exceptii se considera ca cele anterioare ‘sigileaza’ mai bine camera cartusului si dau vibratii mai mici. Doua sau mai multe zavoare? Se pare ca 3, 4, 6, 9 zavoare, pe 1, 2 sau 3 randuri nu fac mult mai mult decat 2 pe 1 rand. Nu atat teoretic cat prin prisma realizarii practice mult mai delicate – e infinit mai greu sa suprapui 2, 3 randuri de zavoare decat unul. Ce tip constructiv? Mauser este foarte solid, fiabil dar nu ofera o precizie asa de buna (practic nu exista arme de super-precizie cu mecanism tip Mauser). Remington pare mult mai adaptat preciziei cel putin prin prisma numarului de producatori si utilizatori in arme de precizie. Sistemul de la Savage, cu capul inchizatorului piesa separata fata de corp ca si alte modele europene – Steyer – duc la arme precise dar raman intr-o clasa sub BR. Dar sa nu uitam ca si cu Mauser ba chiar si cu Mosin-Nagant se pot scoate grupaje sub MOA. Culata – e cert ca trebuie sa fie cat mai solida si cat mai inchisa (si aici pacatuieste Mauser-ul) mergand pana la doar o mica deshidere pentru alimentare (fara magazie, fara ejectie) sau chiar fara deschidere de alimentare, alimentand prin scoaterea completa a inchizatorului din arma si plasarea manuala a cartusului in capul inchizatorului. Merge la vanatoare? Nu prea! Inzavorarea in culata sau in teava? Teoretic, in teava ar fi mai sigur – fara piese intermediare, fara vibratii suplimentare. Practic, este infinit mai greu de realizat o camera a cartusului precedata de zavoare cu precizia cu care se pot realiza zavoarele in culata. Blaser ar fi un exemplu (nici nu are culata) dar nu face arme de clasa BR desi sta bine in jurul a 1 MOA. Culata rotunda sau cu fete plane? Parca cele cu fete plane se aseaza mai bine si mai usor in pat.

3. mecanism de dare a focului – poate cea mai importanta parte a unei arme de precizie. Nici cea mai buna teava in cea mai buna culata nu poate da rezultate (chiar in menghina) fara un tragaci+percutor pe masura. Stiu ca pentru cei mai multi doar tragaciul are semnificatie dar nici percutorul (pe care doar il curatam cand si cand) impreuna cu arcul lui nu este de neglijat intr-o arma de precizie. Ce se cere de la percutor? Sa fie nu prea greu – o masa prea mare in miscare dezechilibreaza arma dar nici prea usor – un percutor prea usor necesita un arc puternic pentru a-si face treaba iar acesta ‘se simte’ chiar mai mult decat percutorul in momentul focului. Ce se cere de la arc? Sa se potriveasca perfect in ansamblul facut cu percutorul. Ce se cere de acest ansamblu? Sa se miste cat mai putin, cat mai rapid. E drept ca exista arme care au o cursa a percutorului foarte lunga si totusi trag bine (vezi K 11/31 elvetiana cu ai sai > 5 cm) dar nu intra in clasa suprema de precizie. Nici percutorul de la sistemul Mauser, nici cel de Mosin-Nagant nu se misca foarte putin pe cei 2-3 cm ai cursei. Remington, Sako, Tika, Steyer si alte arme mai moderne au curse mai mici de ~ 1 cm ale percutoarelor si ansambluri mai usoare. Timpii de percutie variaza si ei mult cu maxime actuale spre 3 milisecunde si minimul pe la 1,1-1,3 milisecunde. Cel mai rapid percutor construit (in serie la o arma militara cu destinatie sniper si la unele arme custom – l-am mai pomenit in descrierea armei produsa de Baissotti in 7 mm RUM) foloseste un fisic de lamele elastice curbate in loc de clasicul arc elicoidal. Acestea reusesc sa acumuleze energia necesara intr-o lungime mult mai mica si s-o elibereze intr-o cursa extrem de scurta. Un astfel de percutor parcurge doar aproximativ 1,5 mm si atinge in acea miime de secunda viteze aproape supersonice realizand unele din cele mai mari acceleratii obtinute doar cu dispozitive mecanice. Aceasta viteza foarte mare, obtinuta intr-un timp atat de scurt a permis scaderea masei percutorului iar socul transmis armei este aproape insesizabil. Din pacate, acest model este disponibil doar in constructii foarte scumpe, numai el depasind fascia de pret in care tindem sa ramanem. E clar ca ma refer doar la asa numitul ‘percutor lansat’, coaxial cu inchizatorul – cocosul nu prea are ce cauta in optiunile pentru o arma de precizie (desi am vazut rezultatele unui concurs de tir cu arme cu incarcare pe teava si percutie cu cocos extern!!! si tragatorii se incadrau bine in 5-10 cm la 200 m). Ramanand la ale noastre, un mecanism de constructie moderna isi face mai bine treaba decat clasicele de acum 100 de ani, in sensul ca necesita un pic mai putina pricepere din partea tragatorului, acesta putandu-se concentra mai mult pe tinta. Percutorul este mentinut in pozitie armata de un sistem de parghii. Eliberarea lui se produce prin apasarea tragaciului. Sistemele de parghii ale armelor de elita au devenit extrem de sofisticate permitand nenumarate reglaje – taria si lugimea cursei sau curselor, pozitia tragaciului in toate planurile, etc. Pentru vanatoare, aceste tragace sunt prea sofisticate, prea sensibile. Care ar fi atuurile tragaciului perfect? In primul rand o cursa perfect definita, mereu aceeasi si fara nici o ‘agatare’ parazita de-a lungul cursei. In al doilea rand o tarie constanta de-a lungul cursei. In al treilea rand un ‘semn’ net inainte de percutie, o mica agatare care sa previna tragatorul ca in urmatoarea fractiune de mm va declansa dandu-i timp acestuia sa mai respire o data. O cursa prea lunga determina o miscare involuntara a intregului antebrat – muschii ce contracta falangele distale sunt in antebrat nu in palma iar cei ce contracta falanga distala, cea care apasa pe tragaci, sunt situati profund, determinand prin contractie miscarea intregului antebrat. Degetul se aseaza pe tragaci cu prima jumatate a primei falange in cazul tragacelor foarte usoare, de competitie si cu a doua jumatate a primei falange, cea de langa articulatie, in cazul tragacelor ‘normale’. Asezarea degetului pe tragaci cu articulatia dintre ultimele doua falange este o eroare pentru ca duce la pierderea unui procent important din controlul fin asupra degetului – falanga distala stim sa o controlam mult mai bine decat pe celelalte. Din aceasta cauza exista tragatori care folosesc la tragerile de precizie miscarea falangei a doua pentru a apasa tragaciul pana in proximitatea percutiei declansand cu o miscare fina ‘din varful degetului’. Ori asta nu este posibil atunci cand tragaciul are 2500-3000 g si forta necesara este obtinuta prin contractia intregului pumn. Un tragaci foarte fin nu este potrivit la vanatoare existand riscul de a declansa singur, un tragaci prea greu nu permite o miscare fina. Solutii adoptate sunt cam doua: cea europeana – folosirea ‘acceleratorului’ si cea de peste ocean – folosirea unui tragaci cu o tarie sigura dar cu o cursa relativ scurta, cu timpi net delimitati si foarte bine perceptibili dand posibilitatea de a controla perfect tragaciul si de a-l pastra in pozitie semi-tras pana in momentul focului. Acceleratorul are dezavantajul pentru vanator ca induce un zgomot in plus (tacanitul ar putea speria vanatul) ca, la unele modele, nu mai poate fi dezarmat daca te-ai razgandit, ca lasa un tragaci prea usor, ce poate declansa doar la atingere, involuntar. Nici un mecanism nu e perfect si preferintele se impart in egala masura. Atata vreme cat se construiesc arme cu toate tipurile este clar ca niciunul nu-i perfect. O solutie particulara este cea de la Savage, unde sistemul Acutriger joaca rol si de piedica in tragaci si de un fel de accelerator dar perfect reversibil in cazul razgandirii. Chiar si la un tragaci relativ simplu construit, precizia prelucrarii suprafetelor de contact poate face un mecanism placut la tragere, robust si eficient in acelasi timp. De altfel, corectarea imperfectiunilor unui tragaci ce lucreaza deficitar este una dintre operatiunile cele mai putin costisitoare si relativ usoare prin care se poate imbunatati precizia tragerii cu o arma.

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Sâm Mai 17, 2008 3:51 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Patul – mai important ca la orice alt model de arma in asigurarea tragerilor de precizie. Mecanismul armei fixat intr-o menghina poate trage foarte precis dar, in mana unui om, trebuie creata o interfata intre un mecanism metalic si unul din ‘sange si carne’ si patul armei tocmai asta face. Daca la arme uzuale se poate cumpara cu sanse mari de reusita o arma ‘din raft’, la armele de precizie se poate reusi asta doar cumparand o arma cu posibilitati de reglaj ale patului. Altfel, ar trebui incercat pana gasesti un model ce se potriveste sau construit unul dedicat. Conteaza materialul? Sunt pareri si pro si contra si care sustin un material sau altul. Realitatea este ca lemnul de buna calitate este din ce in ce mai rar si se incearca suplinirea lui prin diferite materiale. Nu mai e timp sa lasi radacina de nuc 50 de ani la uscat. Lemnul stratificat incearca sa suplineasca deficitul de lemn folosind un lemn mai tanar si de calitate mai slaba, materialele plastice au avantajul unei prelucrari usoare, a posibilitatii de a ingloba direct din turnare unele componente dar, mari tragatori ca si multi dintre vanatori prefera caldura lemnului in mana in locul ‘artificialului’. Pentru o arma construita sa traga numai din pozitie cu sprijin anterior si posterior, patul poate fi o simpla teava cu obrazar si talpa dar pentru o arma construita sa traga si din mana, patul trebuie sa permita un contact ‘intim’ cu tragatorul. Campionul mondial din ultimii 3 ani la tir calibru mare trage cu o arma cu pat de lemn desi a primit numeroase oferte de la firme de prestigiu, de arme ‘moderne’ cu pat de aluminiu. Ba chiar, in cataloagele firmelor au reaparut paturile de lemn acolo unde se credea ca aluminiul il trimisese la pensie. Exista numeroase tipuri constructive, de la cele clasice pana la cele cu ergonomie foarte elaborata (exista chiar paturi dedicate tragatorilor dreptaci dar cu ochiul director cel stang!). Cateva considerente generale trebuie amintite totusi. Avand in vedere ca tragerea de precizie, la distanta, fara aparate optice de ochire este iluzorie, patul trebe ales avand in vedere pozitia capului in ochirea prin luneta, adica cativa cm buni mai sus, cu atat mai sus cu cat se va folosi o luneta cu diametrul obiectivului mai mare deci o montura mai inalta (asta daca nu oui o luneta cu ancosa in obiectiv din noua serie de la Leupold). Talpa patului este de preferat sa fie anatomica in loc de dreapta. Talpa dreapta este o solutie economica ce permite plasarea armei in umar in diferite pozitii dar, in niciuna din acestea, arma nu va avea o suprafata de contact suficient de mare cu umarul. O talpa anatomica, cu posibilitatea de reglaj macar pe verticala este de preferat. Crosa tip englezesc nu este potrivita tragerilor de precizie. Crosa tip pistolet, chiar abrupt sau ‘patul cu gaura’ sunt mai bine adaptate. Ele permit o priza solida a mainii, un sprijin chiar pentru aceasta dand posibilitatea degetului ce apasa tragaciul sa se miste cat mai independent. Ulucul de dimensiuni transversale mari este de preferat unuia fin iar daca este prevazut si cu posibilitatea de a adapta un suport este si mai bine. Ulucul scurt este de preferat ulucului pana la gura tevii.

Sisteme de ochire. Se poate trage ‘de precizie’ si cu sisteme mecanice si stau dovada numeroase probe de tir care se desfasoara doar cu astfel de sisteme. Doar pana la 50 m, insa! Desi au existat si mai exista probe de tir la 200 m si chiar mai mult la care nu se folosesc decat sisteme mecanice, dioptrii folositi la aceste probe au caracteristici care-i fac de neutilizat la vanatoare – si dioptrul obiectiv, nu numai cel ocular, are un diametru al orificiului atat de mic incat este mai greu de incadrat tinta decat cu o luneta cu grosiment mare. Orificiul poate fi atat de mic incat sa produca difractia luminii ce trece prin el avand un efect de lentila maritoare dar care rastoarna imaginea – tragand la o tinta cerc e mai putin important unde sunt sus/jos sau stanga/dreapta dar in teren e imposibil. Ceea ce impune adoptarea sistemelor optice. Sa ai pretentia sa tragi ‘de precizie’ la 300 m cu catare si inaltator sau chiar cu dioptri concentrici, mi se pare absurd. Poate, de joaca, in poligon. In teren este complet nerecomandat. Se poate nimeri o tinta de 2/2 m la 300 m cu sisteme deschise dar asta nu se numeste tragere de precizie. Luneta este obligatorie. In general, arme de precizie cu sisteme de ochire deschise nici ne se construiesc. Ce trebe sa faca luneta este o alta lunga poveste, am mai discutat-o si se mai discuta inca.


Pana acum avem doar o gramajoara de componente. La fel de important in obtinerea unei arme de precizie este si modul in care toate aceste componente sunt asamblate ca sa formeze un intreg ca si alte mici accesorii care au rolul de a imbunatati comportamentul armei in clipa focului.

Din toate ‘suruburile, piulitele si stifturile’ ce servesc la asamblare, doua sunt punctele esentiale: legarea tevii de culata si a mecanismului de pat.
Armele fara culata sunt extrem de rare. La acestea, teava se fixeaza in pat la nivelul camerei cartusului. Tehnologia de constructie este mai sofisticata iar legatura cu patul nu este atat de stabila incat sa favorizeze precizia extrema. E drept ca exista si varianta ‘sniper’ de Blaser dar este foarte putin folosita. Si Merckel KR1 face o varianta mai ‘de precizie’ dar este si mai rara decat Blaser. Cam toate armele de precizie folosesc un sistem cu culata independenta.
Teava in culata se poate fixa prin mai multe metode. Cel mai simplu este presarea tevii in culata, la cald. Sistemul se practica la armele ieftine, este suficient de fiabil dar nu confera precizie iar teava nu mai poate fi inlocuita la nevoie. Cel mai folosit sistem este insurubarea tevii in culata. Si aici exista diferente in ceea ce priveste lungimea pe care se suprapun cele doua componente, pasul, profilul si sensul filetului, dispozitivile de fixare suplimentare. La armele mai ieftine, cele doua componente se suprapun pe 2-3 cm, filetul are un profil si un pas mediu iar fixarea suplimentara este asigurata de un stift transversal ce intretaie culata si o latura a tevii sau un surub perpendicular pe axul tevii ce strabate culata si se fixeaza intr-o degajare mica a tevii. Mai bine este o fixare pe o lungime mai mare, pas si profil fin si asigurare cu suruburi transversale in loc de stifturi sau cu culata despicata si stransa in suruburi dupa infiletare, pe una sau doua laturi. O varianta este cea de la Savage care infileteaza teava si o asigura cu o piulita-manson ce imbraca teava si se infileteaza pe exteriorul culatei. O alta varianta particulara este presarea culatei pe teava intr-o presa circulara, dupa infiletare. Metode particulare sunt fixarea numai cu suruburi transversale – ca la Sauer – sau fixarea labila la modelele take-down – filet nefixat sau fixat cu o mica piedica sau cu o piulita suplimentara, respectiv un sistem baioneta. Necesitatea prelucrarii extrem de precise a suprafetelor de imbinare ridica mult pretul sistemelor demontabile.
Fixarea culatei in pat. La cele mai multe arme se realizeaza prin doua suruburi verticale plasate in spatele camerei cartusului si a garzii tragaciului. Sensul este de jos in jus pentru cel anterior si variabil la cel posterior. Rare arme folosesc mai mult de aceste doua suruburi (3-4) si atunci fixarea este obligatoriu pe o componenta metalica a patului deoarece mai multe puncte de fixare induc tensiuni particulare – de altfel si ordinea si cuplul de strangere ale acestor suruburi sunt particulare (asemanator strangerii suruburilor la chiulasa unui motor). Cea mai importanta misiune a acestei fixari este de a transmite spre pat, in mod cat mai uniform, fortele degajate in momentul focului. Pentru aceasta, aria de contact a culatei cu patul trebuie sa fie cat mai mare, suprafetele se prelucreaza cu unghiuri particulare care sa favorizeze dispersia fortelor, etc. La aproape toate armele, obligatoriu la cele de precizie, exista o piesa numita ‘recoil-lug’, un fel de pana cu directie perpendiculara pe culata si in jos, care se ingroapa in pat si care creste aria de contact pe directia exercitarii fortelor maxime. Forma si dimensiunile acestei piese sunt foarte variabile si constituie unul din secretele fiecarui fabricant de arme de precizie. In scopul cresterii ariei de contact intre cele doua piese, pat si culata, se interpune un strat de rasina sintetica moale care va lua exact forma pieselor dupa strangerea lor in pozitie si intarire – operatiune numita si bedding. Exista numeroase alte metode de a creste suprafetele care transmit fortele maxime, cea mai folosita fiind crearea de stalpi sau cadre suplimentare de sustinere in structura patului. Realizarea unei astfel de conexiuni este o adevarata opera de arta si, de cele mai multe ori, ‘cheia de bolta’ a unei arme de precizie.
O idee foarte importanta este cea care sustine ca la o arma de precizie trebuie sa se evite orice contact al tevii cu patul, teava avand libertate de vibratie in toate directiile. Si aici exista tipuri constructive diferite. Armele mai ieftine, la care teava este fixata in culata pe o distanta mai mica dar si unele din cele scumpe folosesc o suprafata mica de contact si pe primii 2-3 cm ai tevii, producatorii sustinand ca aceasta maniera reduce tensiunile induse in fixarea tevii in culata de masa mare si bratul foarte lung al parghei reprezentate de teava. Cele mai ‘rasarite’ arme evita orice contact al tevii cu patul preferand o culata deosebit de solida.

Dintre accesorii sunt de amintit amortizorul de recul la gura tevii, suportul pentru luneta si bipodul de sprijin.
Amortizorul de recul nu are rol in cresterea preciziei armei ci in a face tragerea mai usoara pentru tragator. Principiul este foarte vechi (cam din WWI) si presupune dirijarea spre posterior a unei parti din gazele de ardere. A aparut initial la tunuri unde amortizoarele mecano-hidraulice de recul ajunsesera sa cantareasca de 5-6 ori mai mult decat tunul si piesele de artilerie devenisera foarte greu transportabile. Prima punere in practica a fost practicarea unui orificiu dirijat posterior, chiar in spatele culatei, la nivelul inchizatorului, pe unde o parte din gazele de ardere produceau un efect reactiv ce compensa miscarea de recul. Ulterior a aparut o priza de gaz la nivelul tevii ce prelua o parte din gaze si le dirija spre posterior (sistemul este inca folosit la o carabina in cal. 20 mm din Serbia cu care mai poate trage un singur om fara a folosi un afet dedicat). Foarte repede s-a constatat ca preluarea gazelor din teava este eficienta si la gura tevii. Revenind la oile noastre, amortizorul de recul se construieste in doua variante – ‘simple gauri’ in portiunea terminala a tevii, pe unde o parte din gaze se vor dirija lateral si posterior, fara a modifica profilul intern al tevii, cu eficienta relativ limitata si – piesa independenta fixata la gura tevii, avand forme foarte variabile cu fante, camere, orificii, etc dirijate lateral, lateral si superior, sau in toate directiile. Diametrul intern este un pic mai mare decat al proiectilului, acesta nu atinge peretii amortizorului. Realizarea unei astfel de piese, cu eficacitate reala si care sa nu afecteze performanta tevii este o chestie complicata si scumpa iar montajul la gura tevii este la fel de pretentios ca al tevii in culata. Multi fac si monteaza amortizoare de recul dar doar 2-3 firme in lume sunt in stare sa realizeze amortizoare de recul cu toleranta fata de proiectil de ordinul a 2-3 sutimi de mm, care sa duca chiar la imbunatatirea performantei armei.

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Sâm Mai 17, 2008 3:52 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Membru de onoare
Membru de onoare

Status: Neconectat
Membru din: Vin Sep 07, 2007 12:00 am
Mesaje: 6294
Localitate: Marghita-BH
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
..domnu sunteti tare receptiv si marinimos. Multumim in numele forumului!

_________________
Dintr-un om poti face vanator,dar dintr-un vanator nu mai poti face om.


Sâm Mai 17, 2008 3:54 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat YIM
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Acum hai s-o luam si cum vrei tu, mai pentru incepatori.

De basculante nu mai amintim decat foarte pe scurt ca astea le stim toti. Principiul de functionare e simplu, teava lucreaza pe un ax orizontal ce-i permite bascularea in plan vertical pentru alimentare. Legatura cu bascula se face prin nenumarate feluri de sisteme de inzavorare, pentru glont fiind particulara doar supradimensionarea acestora pentru a rezista la solicitarile mai mari. Configuratiile sunt cunoscute. Mecanismul de dare a focului este aproape in exclusivitate cu cocos intern (rar exterior) si percutoare separate.
Dintre avantaje - posibilitatea de repetare rapida a focului la cele cu mai multe tevi de glont, respecta o linie mai aproape de ce vor "clasicii" si nu-i chiar de neglijat eleganta unor modele, mecanism la fel de "simplu"???? ca a unei lise obisnuite, etc. Dintre dezavantaje - precizie intrinseca mai mica, functionare optima cu cartuse prevazute cu rama, in consecinta munitii mai rare si nu neaparat mai putin performante (cam tot ce exista cu sant are si un corespondent cu rama). Asta cu precizia e discutabila. Astazi am tras cu o ZH mixta cu 5,6x52 R, cartus S&B de 4,5 g si luneta Norconia 3-9x - la 150 m (luneta fiind reglata la 100), tinta fiind un borcan pus intr-o ramura uscata, s-au dus 2 focuri in bat :icon_lol: si unul in borcan odata cu corectarea tirului, pozitia de tragere nefiind cea mai comoda ci "vanatoreasca". E suficient de precis pentru o vanatoare cum e cea la caprior pentru care a fost arma construita? Eu zic ca da.

Arme cu inchizator cilindric-rotativ sau bolt-action (cum incep si pe la noi sa fie mai cunoscute). Pentru astea e valabil foarte mult din cele scrise anterior dar revin cu niste chestiute esentiale.
Culata sau "sistemul" este acea parte din mijloc de care se leaga toate celelalte...
Inchizatorul sau bolt-ul indeplineste mai multe roluri:
- cel mai important este de a fixa cartusul in teava in mod sigur pentru tragator. La toate modelele asta se realizeaza prin angrenarea unor "excrescente" ale inchizatorului in lacase special "sapate" in culata armei sau, mai rar, direct in teava. Nuturile de inzavorare pot fi plasate in "capul" inchizatorului (spre cartus) sau in "coada" langa maner sau in ambele parti. Numarul lor este variabil, de la 1 in cazul armelor de calibre mici pana la 9 (la Weathwerby) dispuse intr-unul sau mai multe planuri (maxim 3 din ce stiu eu). Comanda inchiderii se face prin rotirea cu un numar variabil de grade de cerc. Pentru 2 nuturi uzual sunt 90 grade, pentru 3 - 60 grade, pentru 4 - 45 grade. Care-i mai bun? Toate! Cele cu multe nuturi se lauda cu soliditate mai mare si cu necesitatea de a roti mai putin inchizatorul, adica armare mai rapida.
- gazduiesc percutorul si arcul acestuia ca si piedica, la multe modele. La acest tip de arme, percutorul este "axial", adica in linie cu teava, nu mai are nevoie de cocos si este actionat de un arc elicoidal concentric intre corpul inchizatorului si percutor. Uzual, percutorul este dintr-o singura piesa dar pot exista si exceptii
- asigura alimentarea unui cartus nou in teava prin preluarea din magazie
- asigura extractia cartusului din magazie, pentru asta fiind prevazute aproape invariabil cu "gheruta" (rar 2) de diferite forme dar plasata mai mereu pe partea dreapta a inchizatorului vazut din spate
- asigura expulzia, ori "pasiv" prin forta exercitata de mana ce trage de inchizator, la un anumit moment fundul tubului intalnind o mica proeminenta pe culata ce-l impinge spre dreapta si-l arunca din arma, ori "activ", aceasta impingere afara fiind realizata de un pistonas (mai rar 2) actionat de un arc, plasat pe fata anterioara a inchizatorului
- in plus, asigura "agatarea" percutorului de mecanismul de declansare odata cu miscarea de inzavorare permitand aducerea armei in pozitie de tragere
- ca accesorii, poate fi prevazut cu o siguranta ce blocheaza percutorul

Tragaciul este, indiferent de complexitatea constructiei si de finetea lui, un sistem de parghii (uzual 2, 3 la cele mai fine) care are rolul de a indeparta din calea percutorului piesa ce-l tinea agatat posterior.

Pe langa el mai pot exista sigurante, plasate in diferite pozitii, ce blocheaza una din parghii astfel incat sa nu declanseze accidental. Din punct de vedere al sigurantei blocarii, modelul care blocheaza percutorul este mai sigur decat cel ce actioneaza pe tragaci iar cel ce face ambele lucruri este si mai si. In plus, dotarea armei cu o pozitie intermediara a sigurantei ce blocheaza percutorul sau tragaciul dar care permite manevrarea inchizatorului in relativa siguranta evitand declansari nedorite.

Magazia de cartuse poate fi fixa sau amovibila, caz in care mai exista un butonas de comanda ce permite deschiderea.

In general, acest tip de arme reprezinta o constructie foarte robusta si foarte simpla. Demontarea "pana la ultimul stift" fiind facila, de cele mai multe ori explicata in manuale si rar necesitand cine stie ce scule. In acest fel se poate intretine (modifica :parsiv:) foarte facil.

Semi-automatele folosesc o parte din energia dezvoltata de incarcatura de propulsie pentru a face toate cele necesare reincarcarii in mod automat, fara interventia tragatorului (necesara doar cand se blocheaza :ciocan:).
Toate semi cu glont fabricate pentru vanatoare dincolo de anul 2000 folosesc acelasi principiu - preluarea de gaz. Un mic orificiu practicat in teava face ca pe acolo sa iasa o parte din gazele de ardere, gaze ce vor actiona un piston care face totul pentru a dezavora, extrage, ejecta rearma si reincarca arma, tragatorului ramanandu-i sarcina de a apasa iar pe tragaci. Orificiul de preluare a gazului este cu atat mai eficient cu cat este plasat mai aproape de camera cartusului si cu cat gazul are un traiect cat mai scurt. Gazul apasa pe un piston astfel incat acesta sa se miste spre inapoi. Pistonul este legat sau nu de mecanismul inchizatorului, care este un pic mai complex, pe langa clasicul inchizator cilindric cu nuturi de inzavorare existand si o "mamica ce-l leagana", adica portinchizatorul, piesa ce se plimba in culata armei actionata de piston. Portinchizatorul poate fi solidar cu pistonul, miscandu-se impreuna pe toata lungimea cursei - caz in care se numeste "cu cursa lunga" (AK, BAR) sau se misca independent pe o distanta mult mai scurta, dand doar un bobarnac portinchizatorului - "cu cursa scurta" (SVD, ARGO). Prima varianta este o constructie simpla, eficienta dar cu mase mari in miscare ce modifica echilibrul armei in actiune si vor o carcasa mai solida. A doua este mai eleganta, cu solicitari mai mici asupra pieselor active dar cu mai multe piese si cu sanse mai mari de fiabilitate scazuta.
Toate folosesc acelasi model de sistem de dare a focului ca la basculante: cocos pivotant si percutor separat plasat in inchizator. Tragaciul este, invariabil, cu doar 2 parghii, mai greu de facut "finut" dar nu imposibil.
Mai toate se demonteaza facil (relativ) si se pot curata in amanunt. Faptul ca, pentru demontat complet pentru curatenia de vara, teava trebe demontata din carcasa (la unele modele) nu este neaparat un avantaj (eventuala luneta ramane pe carcasa si trebe reglata iar) ca si faptul ca cele mai fiabile sunt prevazute cu un sistem de reglare a cantitatii de gaz preluate din teava fix, tarat din fabrica. In general, acestea sunt reglate pentru incarcaturi comerciale si utilizarea unora usoare sau mai grele se face mai cu probleme. Solutia de la ARGO cu valva autoregulatoare e mai moderna dar are si ea limitele si, mai ales, complexitatea ei.
Toate semi-automatele au magazie, aceasta fiind cu plasarea cartuselor pe verticala, plasata jos, un pic inaintea tragaciului si nu sunt concepute in mod special pentru alimentarea "pe sus" desi aceasta posibilitate exista la mai toate. Magazia se poate extrage complet sau numai "deschide".
Niciun model comercial de azi nu are piedica pe cocos ci numai o siguranta ce blocheaza tragaciul.
In plus, exista un sistem auxiliar ce face ca inchizatorul sa ramana in pozitie posterioara dupa ultimul cartus tras ca si un butonel care comanda eliberarea acestuia dupa inserarea unei magazii pline.

E mult mai simplu decat la semi lise unde exista 4 sisteme diferite de functionare si 3 modele de zavoare, in toate combinatiile .....


Iar daca vreti sa vedeti mai in amanunt ce fac fiecare piesute, demontati-va armele si studiati-le!!!

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Ultima oară modificat de violiv pe Sâm Mai 17, 2008 4:52 pm, modificat 1 dată în total.



Sâm Mai 17, 2008 4:50 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Membru nou-nouț
Membru nou-nouț

Status: Neconectat
Membru din: Joi Sep 13, 2007 3:38 pm
Mesaje: 0
Localitate: Satu Mare
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
@violiv, daca te-as ruga sa exemplifici cele scrise cu imagini, o sa spui ca-s nesimtit?  :icon_redface:

_________________
carpe diem !


Sâm Mai 17, 2008 6:00 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Imagini sunt nenumarate pe net....Banuiesc ca vrei si explicatii la ele :nustiu:

Nu neaparat intr-o ordine, iata mai intai cateva modele de inchizatoare:

- bolt-action cu un singur nut de inzavorare in coada inchizatorului la un 22 lr
Imagine

- bolt-action cu 2 nuturi de inzavorare in coada dispuse la 180 grade la un MAS francez – particular aici este si absenta oricarei sigurante la aceasta arma, gandita (?) sa incarci numa’ cand si tragi..
Imagine

- bolt-action cu 3 nuturi de inzavorare in “coada” inchizatorului, dispuse la 120 grade, la un Mauser model 77, copiat cu “incredere” de romani in a lor arma “sniper” numita PL ca si in variantele noi de Dragana (romanii sunt printre foarte putinii care mai fac asa ceva de serie)
Imagine

- bolt action cu 2 nuturi de inzavorare in cap, extractor tip lama si ejectie pasiva, clasicul Mauser si un alt clasic in viata: inchizatorul cu 2 nuturi in cap, gheara ectractoare si ejectie cu piston de la Remington
Imagine

Imagine

- considerat de unii a fi un model particular, inchizatorul de Steyer are nuturi dispuse pe 2 coloane, extractor intermediar intre gheara si lama si ejector cu piston
Imagine


- bolt action cu 4 nuturi de inzavorare, extractor gheara si ejector piston
Imagine

- port inchizator si inchizator cu 3 nuturi in cap, extractor tip gheara si ejectie activa cu piston actionat de arc (ARGO)
Imagine

si unul aproape identic dar cu nuturi multiple dispuse pe 3 randuri la Merkel
Imagine

pe cand Sauer le pune doar pe 2 randuri si numa 4
Imagine

iar Winchester ca si Browning folosesc un numar “ciudat” – 7 – din care doar o parte sunt active efectiv
Imagine

noua varianta de Verney pune si ea vreo 7 dar nu toate realizeaza efectiv inchiderea; alaturat fiind si pistonul de gaze (cu cursa lunga) si tijele de legatura cu portinchizatorul, acest sistem fiind intalnit cu mici variatii constructive si la Remington, Browning si Winchester, in aceste cazuri priza de gaz fiind dispusa cam la jumatatea tevii
Imagine

Imagine

Imagine

ARGO foloseste un sistem mai complex, cu priza de gaz plasata la iesirea din camera cartusului, piston cu cursa scurta, tije de impingere extrem de scurte si portinchizator ce se plimba singurel
Imagine
Pare foarte complicat acest saculet de piese dar este extrem de simplu de demontat pentru intretinere si lucreaza excelent.

Un sistem deosebit este cel folosit de americani la “militarele” lor dar cu foarte mare raspandire si in “civilie” (pe la ei), priza de gaz conducand gazele direct spre portinchizator, in acest caz neexistand clasicul piston si tijele de impingere; si inchizatorul este particular, folosind 8 nuturi de inzavorare dispuse intr-un singur plan, doar 7 realizand inchiderea, permitand o cursa de rotatie de numai 15 grade pentru actiune, al optulea fiind gheara extractoare.
Imagine

Sistemul de tragaci folosit, cu foarte mici variatii, de toate semi cu glont “civile” ca si de lise de pe piata
Imagine

Iar aici este un sistem intalnit in basculante, sistem cu cocoase interioare actionate de arcuri elicoidale plasate posterior, percutoare separate si tragaci unic cu actionare selectiva pe ambele tragace.
Imagine

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Dum Mai 18, 2008 10:20 am
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Ca o completare la partea de inchizatoare, desi la mai toate bolt-action manerul se angreneaza fest in culata si preia o parte din sarcini, nu este considerat si numarat ca un zavor in plus.
Cat priveste tragacele armelor semi, acestea sunt prevazute cu 2 "nuci". Nuca principala este cea comandata de tragaci si care elibereaza cocosul pe cand nuca secundara prinde cocosul in cursul miscarii de rearmare automata a armei, timp in care tragaciul este inca apasat de tragator, cu rolul de a nu lasa arma sa traga automat - iese din actiune imediat dupa ce tragaciul este eliberat si nuca principala intra in actiune.

Cam asa ar trebui sa ajunga si armele voastre ca sa stiti ce si cum fac toate piesele:
Imagine

Imagine


Pentru detalii privind demontarea armelor voastre este bine sa consultati site-urile firmelor sau carticica de instructiuni.
In multele cazuri in care instructiunile sunt foarte sumare si se incheie cu indicatii de genul “nu umblati aici!” sau “aici umbla numai armurier autorizat!” este indicat sa cautati site-uri sau forum-uri dedicate respectivelor arme unde veti gasi explicatii amanuntite despre toate chitibusurile armelor – mai peste tot exista oameni care nu pot rabda sa nu faca bucati “ustensilele” din dotare….

Trebe sa aveti in vedere ca sunt chestii facute tot de mana omului, toate sunt mecanice, fara integrate, tranzistori, curent electric, conexiuni hidraulice, etc, mai toate sunt facute sa se poata demonta (grija la piesele de plastic din ce in ce mai frecvente ce sunt, in unele cazuri, atasate armelor cu carlige mici cu probabilitate mare de a se rupe la demontat) dar uneori necesita un mic “arsenal” tehnic (cumparati scule de calitate foarte buna ca sa nu va chinuiti voi si piesele inutil).

De departe cel mai complicat ansamblu este cel al tragaciului. Daca la Mosin acesta are 4 piese cu tot cu surub si stift, la tragacele “smechere” cu accelerator sau posibilitati multiple de reglaj si piedica integrata in acest mecanism, numarul pieselor poate trece de 30, printre care sunt multe suruburi, stifturi si arculete minuscule. E recomandat sa acordati o atentie speciala acestor sisteme si sa le demontati separat, pe coala alba mare pe care le plasati in ordine, eventual cu poze sau schite sumare cu creionul direct pe hartie la fiecare etapa. Nu fortati nimic daca nu iese sau nu intra – in 99% din cazuri ceva nu e in ordine la abordarea tactica a problemei.

Grija mare trebe acordata suruburilor prevazute cu lac de sigilare din fabrica. Daca lucri aici pierzi garantia armei dar si eventualele despagubiri in caz de accident in perioada de utilizare normala. Suruburile sigilate de la tragaci sunt facute asa ca sa te impiedice sa reduci forta sau cursa sub o valoare considerata periculoasa – in special la armele americane toleranta este foarte mare si poti lucra linistit dar nu e recomandat nicicum un tragaci prea fin la armele cu utilizare la vanatoare. Testarea la rece a armei, eventual la mici socuri, e foarte indicata dupa modificari aduse tragaciului. La fel, slefuirea partilor in contact trebe facuta cu mare migala, cu hartie abraziva din cea mai fina (cel putin 1200, mai bine 2000), in etape foarte scurte si cu probe intermediare frecvente, cu atentie mare la unghiul planurilor – modificarea acestora poate duce la un tragaci ce nu mai tine si pleaca singur percutorul cand vrea iar piesele de schimb sunt greu accesibile si scumpisoare.
Suruburile sigilate de la priza de gaz de la mai toate semi cu glont, mai ales la cele americane unde acestea comanda cantitatea de gaz preluata, trebe abordate cu mare atentie si numai in cazuri speciale. Tarajul original se face pe bancuri speciale si numaratul spirelor pana la desurubare nu e intotdeauna o metoda eficienta. E de preferat sa le remontati, in caz ca totusi ati umblat la ele, mai “strans” decat original, chiar daca asta inseamna ca pusca nu va rearma la primele probe. Crescand portia de gaz progresiv se ajunge la un taraj bun. E de preferat asa decat sa lasi priza deschisa prea mult – viteza ansamblului port/inchizator poate fi prea mare cu daune asupra carcasei.

Spor la treaba!

P.S. subiectul nu este nici pe de parte epuizat. Despre tragacele armelor bolt-action nu vreau sa va spun mare lucru, mi-a luat mult sa gasesc bibliografie, poze, sa-i conving pe prieteni sa ma lase sa le demontez armele, multe ore de de/montat, slefuit, aranjat.....Si nici despre posibilitatile "extrem de complicate" de a transforma o semi in full-auto nu va spun ca-i ilegal sa detii si arme care pot fi astfel transformate (stiti voi paragraful acela cu "arme pentru care nu exista certitudinea ca nu vor putea fi transformate in auto, cu scule simple.....) :new_dracusor:

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Dum Mai 18, 2008 10:30 am
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Imagine

Imagine

Schematic, iata cum functioneaza percutorul in sistemele bolt-action:
- percutorul este, in mai toate cazurile, la fel de lung ca si bolt-ul, plasat central in mijlocul acestuia din urma.
- intre “fundul” bolt-ului si partea anterioara a percutorului (prevazut special cu o rama in aceasta zona) se interpune arcul percutorului
- miscarea spre inapoi a percutorului fata de bolt produce comprimarea arcului percutor, aceasta miscare fiind realizata prin angrenarea pe planuri inclinate a unei came a percutorului cu corpul bolt-ului (mecanism plasat pe fata inferioara a bolt-ului)
- functie de tipul constructiv, comprimarea arcului percutor se poate produce in momentul inchiderii, prin simpla impingere spre inainte a bolt-ului (la 22-uri cu mecanica foarte simpla) sau este “usurata” ca actiune prin prezenta alunecarii pe planuri inclinate mentionata mai sus, armarea putandu-se produce la deschiderea bolt-ului sau, mai rar, la inchiderea acestuia
- percutorul este mentinut in pozitie retrasa de mecanismul tragaci in momentul inchiderii complete – cama inferioara a percutorului se “blocheaza” in “nuca” mecanismului tragaci – fetele ce vin in contact au suprafete mici si sunt orientate paralel si perpendicular pe directia de miscare a percutorului sau cu o mica inclinatie spre posterior a nucii
- in aceasta varianta de sistem, toata forta exercitata de arcul percutor apasa pe fetele in contact ale camei percutorului respectiv nucii astfel incat presiunea pe care o exercita una pe alta este mare
- pentru a elibera percutorul este necesara miscarea spre in jos a nucii
- la tragacele simple, aceasta miscare este efectuata printr-un angrenaj simplu, tip parghie, cu tragaciul: miscarea spre inapoi a acestuia in momentul apasarii pe tragaci este transformata intr-o miscare spre in jos a nucii
- in cazul acestui angrenaj simplu, trebuie stabilit un compromis intre lungimile bratelor fortelor, forte si cursa bratelor in sensul ca, un tragaci cu parghie foarte lunga va fi actionat de o forta mica dar pe o cursa mai lunga decat unul cu parghia scurta ce necesita o forta mare pe o distanta scurta de actionare. Oricum s-ar imparti si inmulti tot nu iese bine, cursele acestor tragace fiind relativ lungi si forta necesara mare. In cazul in care planurile de contact ale percutorului si nucii sunt inclinate, in timpul apasarii pe tragaci percutorul este impins pe o scurta distanta spre inapoi, comprimand si mai mult arcul percutor si crescand si mai mult forta necesara pe tragaci (vezi mod. 69 in 22 lr de la Cugir)
- pentru a realiza mai bine compromisul, excentricul tragaciului a fost realizat cu profil variabil si cu un mic prag intre cele doua modele de profil ajungandu-se la cea ce stim mai toti: tragaciul in 2 stagii, curse, trepte, etc. prima cursa fiind mai lunga si mai usoara iar a doua mai scurta si mai tare. Exista numeroase teorii si modele constructive apropo de cum trebe imbinate lungimile si fortele curselor ca si cat de net trebuie sa fie pragul dintre ele si cel de declansare (mie personal imi plac tragacele in 2 curse, cu prima lenta si usoara, prag evident la a doua, cu a doua parte a cursei seaca si scurta, chiar daca e un pic mai tare)

Cum compromisurile nu-s bune s-a trecut la elaborarea unor mecanisme mai soficiticate si mai “dedicate” intr-un fel scopului: cat mai usor, cat mai fin si cat mai sigur. Chiar cu acest sistem simplu, odata cu introducerea posibilitatilor de reglaj in ceea ce priveste taria cursei si a lungimii s-au oferit tragatorului posibilitati mai largi de configurare a unui tragaci acceptabil.

Tragaciul cu 3 parghii are nu numai o parghie in plus (pana la urma, din legile fizicii, poti combina cate parghii vrei ca tot la cursa/forta ajungi) ci si un principiu diferit de actionare. In acest caz, forta arcului percutor transmisa prin intermediul camei percutorului nu numai ca apasa pe nuca ci tinde in mod “natural” sa impinga spre in jos nuca. Aceasta nu se imbina direct cu tragaciul ci prin intermediul unei parghii intermediare, unul din capetele parghiei intermediare fiind fixat de culata si permitand miscarea spre in jos a intregului ansamblu. Acestei miscari i se opune o mica piedica solidara cu tragaciul. In acest mod, practic arcul percutorului realizeaza cel mai mult din munca tragaciului (si a tragatorului, evident) permitand actionarea cu o forta foarte mica si pe o distanta-cursa, foarte scurta. Adaugand si in acest caz posibilitati de reglaj al cursei/lor si tariei/lor se ajunge la tragace super-usoare dar si sigure in exploatare. Exista nenumarate variante constructive, cu pana la 6, chiar 9 posibilitati de reglaj (daca adaugam si reglarea pozitiei si a inclinarii in ambele planuri verticale a tragaciului efectiv) create spre a fi montate pe mai toate modelele de arme comune, plecate din fabrica cu tragace simple iar preturile variaza de la 50-60 pana 300-400 $.
Pentru semi-automate posibilitatile de a imbunatati tragaciul sunt mult mai limitate si se refera numai la slefuirea foarte minutioasa a suprafetelor de lucru, eventual corectarea intr-o mica masura a planurilor fetelor de lucru (asta cu scaderea in aceeasi masura a sigurantei tragaciului).

Ce au inca neplacut sistemele bolt-action este faptul ca prezenta arcului elicoidal lung si puternic determina o cursa semnificativ de lunga a percutorului, aceasta masurand intre 3-4 mm la cele mai performante si 3-4 cm la modele mai “istorice”. Pentru a capata suficienta viteza pentru a turti capsa, mai ales ca nu are o masa neglijabila ci este o piesa relativ grea, percutorul trebe accelerat pe o distanta anume. Asta nu deranjeaza vanatorul dar deranjeaza intr-o oarecare masura tragerile de precizie extrema. Pentru aceste arme s-au dezvoltat sisteme cu cui percutor foarte scurt, eventual construit din titan, cu o cursa de un pic peste 1 mm, cursa permisa de folosirea unui sistem de discuri elastice curbate asezate in secventa in spatele percutorului. In acest fel, din 2 cm de astfel de discuri, comprimate pe 1,5 mm se obtine o energie suficienta pentru a accelera cuiul percutor pana la viteza sunetului in mai putin de 1,5 mm obtinand cei mai scurti timpi de percutie din toate armele, timpi masurat in zecimi de milisecunda fata de 1,3-1,5 miimi de secunda la arme “de competitie”, 3-4 miimi de secunda la o arma moderna sau 7-8 miimi la una “istorica”. Ce importanta asupra tirului are asta? Una este evidenta: avand in vedere ca e aproape imposibil sa tii arma nemiscata pe tinta, ai vrea sa percute in cel mai scurt timp posibil atunci cand te-ai decis, inainte ca mira sa paraseasca tinta. In plus, miscarea pe o distanta “considerabila” a unei mase deloc de neglijat in cazul percutoarelor clasice, sub actiunea unei forte mari si, mai ales, oprirea extrem de brusca induc miscari si vibratii parazite in arma.
Mai toate acestea au fost rezolvat cu introducerea declansarii electrice, fara nicio piesa in miscare doar timpul de aprindere nu a fost semnificativ imbunatatit. Dintre “comerciale” numai Voere are o serie de arme, in calibre particulare ce folosesc cartuse fara tub metalic si care sunt aprinse electric, doar forma si miscarea tragaciului fiind comune cu ce stim.

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Ultima oară modificat de violiv pe Lun Mai 19, 2008 11:27 pm, modificat 1 dată în total.



Lun Mai 19, 2008 1:47 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Membru nou-nouț
Membru nou-nouț

Status: Neconectat
Membru din: Joi Sep 13, 2007 3:38 pm
Mesaje: 0
Localitate: Satu Mare
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Un pic si despre lever-action, se poate?  :icon_redface:

_________________
carpe diem !


Joi Mai 29, 2008 9:09 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Nu-i deajuns un levier in spatele tragaciului si gata-i "lever-action-ul". Inauntru sunt diferente multe, uneori fundamentale intre ele. N-am scris nimic despre astea inca dar ma voi stradui :foame:

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Vin Mai 30, 2008 6:27 am
Profil Trimiteţi mesaj privat
Membru nou-nouț
Membru nou-nouț

Status: Neconectat
Membru din: Vin Iul 18, 2008 12:50 pm
Mesaje: 13
Localitate: between yesterday and tomorrow
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
M? poate ajuta careva cu denumirea în limba român? a acestor dou? arme de vân?toare?

http://www.golmatic.de/bilder/bilder_wa ... -01-02.jpg

http://images.google.com/images?client= ... ages&gbv=2

_________________
Dogs come when you call. Cats have answering machines.


Vin Iul 18, 2008 10:32 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat YIM WWW
Membru important
Membru important

Status: Neconectat
Membru din: Vin Sep 07, 2007 1:13 am
Mesaje: 620
Localitate: BIHOR
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Vrei sa pleci in Africa?... :icon_mrgreen:
Prima adresa arata un sistem "cu repetitie" "bolt action" Mauser M98.  ... poza in speta prezinta varianta magnum a armei ... sisteme de ochire deschise foarte solide folosite cam la toate bolt action-urile pentru Africa.
A doua adresa imi arata sistemul............ cutit... :icon_mrgreen:

_________________
Mess with the best ... die like the rest !


Vin Iul 18, 2008 11:02 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat YIM WWW
Membru nou-nouț
Membru nou-nouț

Status: Neconectat
Membru din: Vin Iul 18, 2008 12:50 pm
Mesaje: 13
Localitate: between yesterday and tomorrow
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
babon scrie:
Prima adresa arata un sistem "cu repetitie" "bolt action" Mauser M98.  ... poza in speta prezinta varianta magnum a armei ... sisteme de ochire deschise foarte solide folosite cam la toate bolt action-urile pentru Africa.
A doua adresa imi arata sistemul............ cutit... :icon_mrgreen:


Aoleo, m-ai omorât.  :icon_mrgreen: M? interesa denumirea general? a unei astfel de arme. În englez? este "hunting rifle". Carabin? de vân?toare, poate?

babon scrie:
A doua adresa imi arata sistemul............ cutit... :icon_mrgreen:


Asta mi-am dat seama ?i eu c? e un cu?it. Dar m? gândeam c? are o denumire specific?. În german? îi zice "Hirschfänger".

_________________
Dogs come when you call. Cats have answering machines.


Vin Iul 18, 2008 11:37 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat YIM WWW
Avatar utilizator
Moderator
Moderator

Status: Conectat
Membru din: Mie Sep 12, 2007 1:45 pm
Mesaje: 6120
Localitate: Constanta
Mesaj R?spuns: Coltul incepatorului
Cam orice scuipa foc si bile pe teava poate fi incadrat la denumirea asta. Din pacate pentru noi exista atat de multe feluri ca nu prea ne putem descurca in hatisul lor fara ajutorul dictionarului.

Ia-o mai domol cu intrebarile si te ajutam - prinde mai bine sa incepi cu site-uri la care te mai descurci cu limba apoi sa treci la limbile necunoscute - incet-incet ajungi sa echivalezi notiunile.
Chiar si pe aici, pe forum, mai sunt ceva explicatii dar trebe sa ai rabdare sa le cauti pentru ca-s cam ratacite....

_________________
R-93 243W/300Weath/9,3*62/375H&H, Sako 30-378 Wheaterby, AL-48 12 GA, Benelli SBE II 12 GA s.a. multe de la Cugir...


Vin Iul 18, 2008 11:47 pm
Profil Trimiteţi mesaj privat
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Răspunde la subiect   [ 110 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 8  Următorul

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 13 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  

>

cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group.


Webdesign
Webdesign
Translation/Traducere: phpBB România