Stiu ca multi cunosc cum se determina ochiul dominant-director.
Cum influenteaza el precizia tirului. De ex ce modificari majore sunt daca nu ochim cu cel director. Atat prin catare cit si prin luneta.

Cotta sustine in cartea lui (o cunoasteti cu totii) ca orice om cu vedere normala nu are de ce sa inchida ochii cand tinteste, atat la lisa cat si la carabina.

Omul este un animal cu vedere stereoscopica data de hard si soft. Spre deosebire de speciile care pot privi imagini diferite cu cei doi ochi, creierul nostru suprapune cele doua imagini primite pe o aceeasi arie si le compune automat. In situatia in care imaginile difera, sterge automat cea mai putin importanta in acel moment sau cea generata de ochiul nedominant. Incercati sa priviti la diferite distante tinand o coala alba intre ochi, la nivelul nasului-fruntii si vedeti ce se intampla.
La distante de peste 1 m, eroarea de paralaxa data de distanta dintre cei doi ochi nu mai conteaza. Privind la un obiect situat mai aproape decat distanta la care e reglata convergenta ochilor, apar doua imagini distincte, decalate lateral (in pozitie normala a capului) si creierul sterge una. Atunci cand ochesti, prima imagine este a inaltatorului si catarii apoi a tintei. Pana prinzi linia de ochire, ochiul priveste aproape si imaginea ochiului nedirector este complet diferita, parazita, stearsa de creier dar nu cu foarte mare promptitudine. Deci este deranjanta. Cand ajungi sa privesti tinta, imaginea aparatelor de ochire este doar o chestie suprapusa peste imaginea de ansamblu si creierul poate gestiona imaginile receptionate cu ambii ochi. Acelasi lucru se intampla cu sistemele optice cu magnitudine pana in 1,5. Peste aceasta marire, creierul nu mai poate suprapune imaginile (una cu 1 si una cu 6x, de ex.) si este nevoit sa stearga una. De aceea, la tragerile prin luneta, unde ochiul ce vizeaza prin obiectiv nu se uita la 100 m ci undeva la 35 cm (distanta relativa la care se formeaza imaginea in luneta), imaginile oferite de cei doi ochi nu se pot suprapune (creierul nu poate face ca ochii sa priveasca unul la infinit si unul la 30 cm) si una trebe stearsa.
Intr-adevar, la o vedere normala, imaginea oferita de ochiul nedirector este stearsa asa ca, teoretic, poti tine ambii ochi deschisi, oricum unul sta degeaba. Insa creierul lucreaza in plus pentru asta. Inchizand un ochi ii dai mai putin de lucru si se concentreaza mai bine pe ce faci.
Inafara de asta, inchizand un ochi pierzi stereoscopia si obligatia creierului de a face ochii sa priveasca la aceeasi distanta dispare - inca o munca mai putin.
In plus, se poate intampla ca in campul imaginii ochiului nedirector sa apara elemente noi, interpretate de creier ca semnificative, acesta devenind brusc interesat de ce se intampla acolo si stergand imaginea ochiului director. In consecinta, ceea ce vedem va fi o alternanta de imagini, partial suprapuse, extrem de deranjante, mai ales la ochirile pretentioase. Asa-zisul antrenament in a trage cu ambii ochi deschisi consta in a determina creierul sa ignore cat mai mult din imaginile primite de la ochiul nedirector, adica sa-l inchida din soft.
La trasul cu lisa nu e mare lucru, imaginile se suprapun aproape perfect (oricum nu vezi sina, ba chiar nici catarea, mai mult o simti) si poti trage usor cu ambii ochi deschisi, cu avantajul controlului campului vizual spre stanga (daca ochiul drept e cel dominant) fapt important cand urmaresti o tinta ce se deplaseaza spre stanga iar in directia focului pot aparea chestii noi (vecinul de stand, de ex. pe care, cu ochiul stang inchis nu-l vezi cand esti cu arma la 45 grade fata de linia de vanatori, continui sa urmaresti vanatul cu arma si ajungi periculos de aproape de el cand intra in campul vizual constient, cam cand el e deja la pamant si cauta un loc unde sa-si ascunda capul :roll: ).
La tragerea prin luneta este ilogic, inutil si consumator de energie cerebrala si de timp sa incerci sa tii ambii ochi deschisi. Ba chiar, dupa cateva minute te pocneste o durere de cap de nu mai stii ce sa faci - e ultimatumul transmis de creier ca nu poate face ce-i ceri si trebe sa te opresti (pentru ca nu te-a dus mintea sa nu faci prostii ).

Oricum, dupa lungi antrenamente la tir, unde tineam ochiul stang acoperit, m-am invatat atat de tare sa nu am nicio imagine de la el incat se inchide reflex indiferent de ce as face (ba chiar, in pozitie normala, ochiul stang e un pic mai inchis decat cel drept, adaptat de-a lungul timpului la a-l inchide mereu :shock: ), asa ca trag vizand doar cu un singur ochi - asta e :cry:

Si eu, la fel.

Ce ne-am face fara un doctor printre noi? Si-n oameni, si-n arme!
Bine ca mi-ai explicat, acum stiu ca nu trebuie sa-mi solicit bruma de creier inutil, dupa ce-mi pun luneta. Va fi un mic efort de obisnuire dupa obisnuinta de a trage cu lisa de multe ori cu ochii deschisi.

Se-nchide el singur, nu-ti fa griji!
Cu creierele noastre (cel putin cu partea care asigura 'functionarea') e aceeasi problema ca si cu mobilele: in 90% din cazuri sunt mai 'destepte' ca posesorii :wink:

Violiv a explicat fenomenul foarte in-deamanunt.

In timpul pe care mi l-am petrecut in spatele lunetei, am constatat niste amanunte care scapa utilizatorului ocazional. In primul rand sunt dreptaci cu nuante ambidextre, dar trag cu dreapta, si folosesc ochiul drept.

- Eu nu inchid ochiul stang, pentru ca ochiul ramas deschis oboseste mult prea repede. Se pare ca tov. creier face o medie intre ochiul inchis - dilatare maxima a pupilei - si ochiul deschis.... care va obosi peste masura din pricina cantitatii prea mari de lumina.

- folosesc ambii ochi deschisi si cand folosesc red dot

Singura instanta in care inchid ochiul stang este cand folosesc sistemele de ochire mecanice si asta doar la tragerile de precizie. In acest caz focusarea pe catare este primordiala, si al doilea ochi deschis introduce variabile de care nu avem nevoie.

Am lucrat ceva timp in topografie si am ajuns sa cunosc cate putin despre ce si cum vad mai multi colegi de-ai mei. Desi are putina relevanta in cazul situatiilor intalnite la vanatoare, putini oameni vad la fel cu ambii ochi. Rugati sa faca un tur de citire de 360 grade cu un ochi si apoi cu celelalt, majoritatea aveau diferente semnificative. Cand se facea o determinare de precizie, era imperios sa se foloseasca acelasi cititor si acelasi ochi.

Daca nu tragi folosind ochiul director, trabuie musai sa inchizi celalalt. :wink:

Ultima concluzie m-a interesa pe mine. :wink:
Trag de pe stanga, am ochi director drept. Duc arma pe umarul drept, ma jeneaza inchizatorul de la armele pe stanga. :cry: Deci un pic sucit! :cry: Cind eram mic trageam tot de pe stanga dar ocheam cu ochiul drept!!! :shock:
De bine de rau nu ma plang cu performantele in materie de tras la tinta, vinat, etc
De vreo citeva luni am fost la talere. Am observat ca daca nu trageam imediat, cind talerul tasnea, la distanta nu mai loveam deloc. M-am gandit sa vad cum trag de pe dreapta, cu ochiul director. Faza a fost ca nefiind obisnuit cu epolatul, imi lua un timp mai mare pana gaseam talerul, acesta avea timp sa se duca dar, spre surprinderea mea, nu am ratat niciunul. Doar erau cazuri in care nu reuseam sa-l prind in catare. Dar daca il gaseam era focul si talerul, chiar la distante mai mari.
De aici deduc ca daca cu stanga trag bine, cu dreapta trag excelent! ops: Asa ca spre binele vinatului raman sa trag cu stanga!